Evenimentele mari din viaţa  Bisericii noastre strămoşeşti trebuie remarcate şi consemnate spre a nu fi înghiţite de uitare. Un astfel de eveniment s-a consemnat la 5 noiembrie 1990 prin redeschiderea Seminarului Teologic Sf. Gheorghe din Roman după o perioadă de 43 de ani în care clădirea acestei şcoli şi activitatea specifică desfăşurată în ea, au fost acoperite cu indiferenţă şi uitare. Această şcoală teologică şi-a îndeplinit exemplar menirea de a da preoţime generatoare de progres nu numai în viaţa religioasă şi bisericească ci şi în cea socială a poporului nostru, în deosebi  a celui de la sate. Această trăsătură i-a fost specifică Seminarului de la Roman de la înfiinţarea sa 1 septembrie 1851 până la desfiinţarea abuzivă din 31 august 1948.

                   Este cunoscut faptul că învăţământul şi cultura poporului român s-au născut în tinda Bisericii strămoşeşti. La Roman au existat încă din sec. al XVIII-lea forme vechi de învăţământ. Domnitorul Grigore Ghica, în a treia domnie în Moldova (1747-1748) a înfiinţat în 1747, câte o şcoală în limba slavonă şi română pe lângă episcopiile Roman, Huşi şi Rădăuţi sub supravegherea episcopilor locului.

                   Alexandru Constantin Moruzi, domnitorul Moldovei, în prima sa domnie a înfiinţat pe lângă episcopiile din Roman şi Huşi o şcoală în limba elinească şi moldovenească.

                   În 1803 un rol important în stimularea apariţiei şi dezvoltării viitoarelor şcoli catehetice şi seminarii l-a avut indiscutabil înfiinţare Seminarului de la Iaşi prin strădania marelui Mitropolit Veniamin Costache. El a trebuit să înfrunte nu numai greutăţile materiale legate de o astfel de iniţiativă ci şi mentalităţile marii boierimi care nu accepta ridicarea nivelului cultural pentru categoriile sociale mai joase.

                   Foarte important este faptul că Regulamentul Organic din Moldova stabileşte în 1832 prin articolul 415 ca “nimeni nu va putea să intre în preoţie fără învăţături teologhiceşti”.

                   La Roman prima şcoală catehetică pentru pregătirea clerului a fost înfiinţată în 1846 sub conducerea distinsului preot D. Matcaş, care a funcţionat încă un an după deschiderea seminarului în 1858.

                   Evoluţia sistemului de organizare a învăţământului teologic a dus inevitabil la organizarea şi la Roman a unei şcoli care să urmarească ceva mai mult decât orizonturile oferite de o şcoală catehetică. Legiuirea pentru organizarea învăţăturilor bisericeşti în Moldova din 7 iulie 1851, votată de Divanul Obştesc şi întărită de Domnitorul Grigore Al. Ghica stabilea trei grade de şcoli.

1. şcoli ţinutale cu doi ani de curs;

2. şcoli cu secţia primă pentru “ clirosul de jos” cu patru ani de studiu;

3. şcoli cu secţia a doua pentru “clirosul înalt “cu patru ani de studiu.

                   Potrivit acestei legi prima secţie se înfiinţează la Roman şi Huşi, iar cea de a doua la Socola, Iaşi.

În acest context a fost înfiinţat şi Seminarul de la Roman la data de 1 septembrie 1858 prin sprijinul nemijlocit al ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, D. A. Cantacuzino, Mitropolit al Moldovei fiind Sofronie Miclescu.

               Pentru Seminar s-au închiriat casele căminarului Gh. Petrovici ” în mahalaua bisericii Sfântul Ierarh Nicolae, lângă şosea “ pentru trei ani cu 7400 de lei pe an. Şcoala avea două clase cu un efectiv de 76 de elevi, din care 22 interni. Din 1861, când a expirat contractul, Seminarul s-a mutat în casele din nordul Bisericii Precista Mare, proprietatea lui Nicolae Bogza şi a Mariei Ghiţulescu, unde a funcţionat 22 de ani.

vizitând seminarul a dorit extinderea lui pentru cuprinderea unui număr mai mare de elevi şi de aceea a iniţiat noi construcţii ce corespundeau şi dorinţei Episcopului Melchisedec.

 

                  La 17 mai 1883, ministrul a aprobat cumpărarea pe veci, pe seama statului a proprietăţii moştenitorilor lui Ghe. Tulbure cu suma de  48.000 de lei.

 Spaţiul cumpărat era insuficient pentru cei 120 de elevi seminarişti existenţi în 1882.  În aceste condiţii, s-a format un comitet de construcţie alcătuit din Episcopul Melchisedec, ca preşedinte, directorul Ioan Ştefănescu Flor şi alţi trei profesori pentru a se construi un local nou. Cu suma de 130.000 lei s-au construit în 1884 două aripi noi cu un etaj, înaintând spre răsărit de o parte şi de alta a vechii clădiri prilej cu care aceasta a fost reparată, făcându-se îmbunătăţirile necesare. Construcţia s-a încheiat în acelaşi an aşezandu-se

pe zidul vechii clădiri o placă comemorativă.

                   În 1885, sub îndrumarea arhitectului Grisberg s-au executat noi lucrări pentru construirea unei băi, a împrejurimii şi  a altor clădiri anexe. În 1886, ministrul D. A. Sturdza

 Astfel în 1887 s-a aşezat piatra de temelie a noii clădiri din faţă, construită din cărămidă aparentă, cu o frumoasă boltă de intrare, un brâu în torsadă din cărămidă smălţuită, şi un alt brâu sub streaşină care dau clădirii un aspect măreţ, cu un stil arhitectonic deosebit. Astfel se adăugau încă 4 săli de clasă la parter şi două dormitoare mari la etaj. Atunci se stabileşte şi hramul seminarului:”Sf. Gheorghe”.

Prin legea clerului mirean din 1893 / cap. 3. art. 19-27, la Roman era stabit Seminar cu trei clase inferioare. Absolvenţii acestui seminar, pentru a putea intra în cler, trebuiau să-şi completeze studiile la seminarele superioare din Iaşi şi Bucureşti.

Prin legea din 9 iulie 1901 s-a hotărât printre altele desfiinţarea Seminarului din Roman, motivele fiind de natură economică, ţinând cont de marea criză economică a secolului trecut. Desfiinţându-se, o parte a inventarului a fost predată Seminarului “Veniam Costachi” din Iaşi, altă parte Liceului Roman Vodă. Localul a fost ocupat în partea de nord de Şcoala profesională de fete, şi în cea de sud de Şcoala de meserii.

 După primul război mondial, în anul 1919 simţindu-se lipsa de preoţi, a fost renfiinţat în Roman Seminarul. Şcoala renăştea prin acţiunea directorului Ioan Vornicel şi cu sprijinul Episcopului Teodosie şi apoi a Episcopului Lucian Triteanul. Din 1926 au fost alocate noi fonduri de către minister şi comitetul şcolar pentru construirea unei momumentale aripi în partea de S-V a localului : o sală de festivităţi cu balcoane, o sufragerie, patru săli de clasă, dormitoare şi secretariat.

                   Seminarul Sf. Gheorghe din Roman, în zbuciumata sa istorie a avut directori vrednici care l-au condus bine nu numai din punct de vedere didactic, spiritual ci şi material. La data desfiinţării sale, deşi suferise rigorile celui de al II-lea război mondial, seminarul avea o dotarea tehnico-materială deosebită, cu tot ceea ce trebuia pentru desfăşurarea unei activităţi didactice intense şi eficiente.

Existau laboratoare diverse, tot materialul necesar pentru dormitoare, inventarul cantinei care la data desfiinţării depăşea valoarea de 4,3 milioane lei.

                   Politica dusă de fostul PCR, de subminare a Bisericii Ortodoxe Române în toate sectoarele de activitate, a atins şi aşezământul teologic din Roman.

Astfel prin adresa nr. 43877/ 1948, Ministerul Cultelor anunţa desfiinţarea seminarului din Roman, aprobând ca toate bunurile de care dispunea să fie date Ministerului Învăţământului Public. În luna septembrie 1948 localul şi averea mobilă au fost predate de către Inspectoratul Şcolar comitetului “ Pro Grecia “ pentru cei 500 de copii greci ce urmau să fie cazaţi aici, precum şi Liceului Roman Vodă.

                   După şcoala de copii greci, localul a fost ocupat pentru scurt timp de un liceu militar (actualul liceu militar de la Breaza ), iar din 1952 de şcola de tractorişti şi mai târziu de Liceul agro-industrial nr. 5. La 1 iulie 1991 acest liceu a trebuit să încheie evacuarea începută în 1990 pentru reintrarea totală în spaţiul clădirii a aşezământului teologic seminarial reînfiinţat în noiembrie 1990.

                   În toată perioada celor 43 de ani de ocupare străină şi abuzivă, clădirea neîngrijită a avut mult de suferit necesitând astăzi reparaţii urgente şi costisitoare. Totuşi nu şi-a pierdut din maiestuozitatea conferită de arhitectura şi trecutul ei îndepărtat.

                   Desfiinţarea Seminarului în 1948 s-a făcut rapid fără posibilitatea vreunei reveniri. O parte din profesori au fost încadraţi la diferite şcoli din oraş, alţii au fost pensionaţi sau trecuţi la Şcoala de cântăreţi bisericeşti care a mai funcţionat până în 1954. Inventarul Seminarului a fost luat şi s-a risipit fiind utilizat de alte şcoli, în alte scopuri.

                   Reînfiinţarea Seminarului Sf. Gheorghe a fost făcută din iniţiativa unor preoţi locali şi cu sprijinul Preasfinţitului Episcop Eftimie, precum şi a Preasfinţitului Ioachim

Vasluianul. .

                   Din 1991 conducerea seminarului a fost încredintata părintelui Hurjui Nicolae, care a fost director până în 1998. În acestă perioadă deosebit de dificilă s-a reuşit refacerea mobilierului a sălilor de clasă, a dormitoarelor. În 1993 s-a inaugurat paraclisul din incinta seminarului; au urmat refacerea bibliotecii, a mobilierului cancelariei, a cantinei şi a spălătoriei.

                   După o perioadă de interimat a părintelui Doru Ionel (sept. 1998-martie 1999 ) a urmat la conducerea seminarului parintele Bârliba Ioan, acesta întorcându-se la catedră la 31 iulie 2008, după un mandat de aproate un deceniu.

                   De la 01 august 2008, P.C. Pr. Dr. Sânică Palade este delegat a coordona activitatea instituţiei noastre, continuând cu success activitatea predecesorilor săi. În vara anului 2010, cu binecuvântarea şi cu sprijinul material al Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar  al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, s-au realizat lucrări de modernizare în internatul seminarului şi au fost achiziţonate paturi şi vestiare noi

                   Seminarul ca instituţie şcolară a avut atât clase de seminar (liceu, pastorală ) cu o perioadă de studiu de 5 ani ( IX-XII ), cât şi clase de cântăreţi bisericeşti ( perioadă de studiu de 3 ani ). În anul şcolar 2002-2003 a fost înfiinţată şi o clasă de seminar ( clasa a IX-a ) cu învăţămănt scutire de frecvenţă pentru monahi cu  posibilitatea de a-şi completa studiile şcolare. Din anul şcolar 2010-2011, clasa de cântăreţi bisericeşti a fost transformată în clasă de seminar (liceu, pastorală ), de la această dată seminarul activând cu două clase de seminar.

                   Conducerea Seminarului s-a preocupat de a asigura încadrarea cu personal didactic bine pregătit şi cu experienţa în munca cu elevii. Aceasta a permis obţinerea de rezultate deosebite în numeroasele concursuri la care au participat elevii noştri; olimpiade şcolare, festivaluri artistice, concursuri literare.

                   O grijă deosebită acordă conducera seminarului activităţii misionare atât cu ajutorul preoţilor de la acest seminar cât şi cu elevii. Participarea lor la diferitele activităţi organizate de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, de primărie, de instituţiile culturale ale oraşului, cu ocazia numeroaselor momente aniversare nu face decât să prezinte temeinicia pregătirii lor ca viitori teologi, ca viitori misionari creştini.

                   Absolvenţii seminarului nostru au dat rezultate pe măsura pregătirii desfăşurate în şcoală. Mulţi din absolvenţii noştri sunt preoţi, diaconi, solişti de operă, dirijori.  Având în vedere condiţiile sociale actuale ca şi evoluţia spirituală a omului, această unitate de învăţământ teologic are o frumoasă perspectivă de dezvoltare pentru formarea noilor generaţii ale clerului.